ProfesioniștiLecții de viață și de afaceri, după 20 de ani de Dav Global

Călin Duță a înființat acum 20 de ani Dav Global Trading, o companie care oferă consultanță, proiectare, utilaje și scule pentru cei din industria lemnului. A știut cum să se bucure de perioadele de vârf ale afacerii, dar mai ales cum să nu cedeze.
Intarzia & Castor02.10.201818826 min
https://www.intarzia.ro/wp-content/uploads/2018/09/IMG_5300-1280x853.jpg

De ce ați ajuns în acest domeniu?
În 1990, când a avut loc schimbarea, consider că am avut norocul să am o vârstă potrivită începerii unor activități private, în care cred și pentru care-mi educ și fiul – student la Construcții Civile, în Marea Britanie. Aveam 27 de ani, eram în ultimul an de stagiu. Am terminat Facultatea de Electrotehnică la I. P. București în 1987, iar în 1992, împreună cu niște prieteni am făcut o firmă, care funcționează și în ziua de azi, dar la sfârșitul lui 1997 am încheiat colaborarea. Un an mai târziu am înființat propria firmă în care am dorit să fiu asociat unic și să nu fac afaceri în același domeniu ca în societatea precedentă. Ambii părinți au fost ingineri de industria lemnului, drept pentru care existau niște conexiuni, idei. Erau pensionari, însă mama mai avea o colaborare cu o firmă privată din domeniul utilajelor.

V-au ajutat părinții să porniți această afacere?

Da, pentru că în 1998 am avut o primă discuție cu reprezentatul Stehle pentru România, pe care l-am cunoscut prin mama. Avea nevoie de un dealer și mi-a zis că ar fi cazul să încep. Practic acesta a fost debutul meu.

Totul a început cu târgul BIFE 1999 unde țin minte că am avut un stand de 20 mp, în pavilionul 18 care era alocat utilajelor. Plecând de la Stehle și încercând să creez o rețea de distribuție, am început să contactez producătorii mari de la vremea respectivă, fostele C.P.L.– uri.A fost ușor să urmeze o creștere pentru că plecam de la zero (râde).

Și ce au spus părinții dvs. că ați ales domeniul lemnului?

Ei au lucrat în alt sistem și șocul lor a fost în 1992 când am înființat prima firmă și am renunțat la salariul meu de inginer, și la o firmă de stat. Le era teamă, nu aveau experiența economiei de piață și ziceau că dau vrabia din mână pe cioara de pe gard. Însă m-au sprijinit cât au putut, mai ales mama, Claudia Duță, care era un personaj cunoscut în industria lemnului. A lucrat toată viața în proiectare, în Institutul Național Lemnului unde mulți ani a fost șefa secției de inginerie tehnologică. A avut publicații în domeniu și a format mai multe generații de specialiști, la școala de subingineri și maiștri unde preda. Mama era un bun specialist tehnic, nicidecum un om de afaceri, dar am învățat de la ea cât am putut.

A mers bine prima afacere?

Incredibil de bine, dar era o perioadă când orice mergea bine. Nu era vorba de calitățile noastre profesionale sau de antreprenori, ci pur și simplu orice făceai cu seriozitate nu avea cum să nu aibă succes. Era nevoie de absolut orice în piața românească. Dar afacerile sunt ciclice, au o perioadă de creștere, de stagnare și de descreștere. Eu, cel puțin, asist  la al doilea, dacă nu al treilea ciclu, în acești 26 de ani de afaceri private. În primii zece am reușit să creez o mică rețea de distribuție, să atrag printre clienții de scule câțiva dintre producătorii mari din România și să intru și pe piața utilajelor începând cu anul 2002, după care ne-am comprimat, forțați de criză. A fost o perioadă foarte grea. În 2009 am susținut firma din resurse care nu aveau legătură cu ea. Ar fi trebuit să o închid atunci.

Și de ce n-ați închis? Ce v-a ținut pe poziții?

Sunt încăpățânat.Unii o numesc perseverență, eu zic că este simplă încăpățânare. Nu-mi place să pierd, deși am învățat să și pierd. Dar tot n-o fac cu plăcere. Cred că nimeni pe lumea asta nu pierde cu plăcere.

Când ați învățat să pierdeți?

Când au început insolvențele. De fapt, insolvența, în traducere românească, neaoșă, înseamnă țeapă, pentru că nu mai recuperezi nimic. După insolvență urmează falimentul, au prioritate băncile, salariații, taxele la stat și, dacă mai rămâne ceva, de obicei praful de pe tobă, primești și tu.

Și, ca om de afaceri, ați luat de multe ori țeapă?

Din păcate, da. De mult mai multe ori decât mi-aș fi dorit. Și din direcții la care nu mă așteptam, cum bine spune vorba românească „Ferește-mă Doamne de prieteni, căci de dușmani mă feresc singur“. Atunci înveți să fii mai circumspect. Este evident că afacerile nu se pot face cu sufletul, ci doar la rece și calculate, dozându-ți în mod responsabil riscul pe care ești  dispus să-l accepți. În același timp nu există afacere fără risc.

 

Dvs. unde vă încadrați, faceți afaceri cu sufletul sau… la rece?

Din păcate, și-acum, la 55 de ani, nu am reușit să controlez partea asta, să devin un adevărat businessman, drept pentru care sufletul e implicat. În 1998 am terminat și Facultatea de Drept pentru că din școala făcută în perioada comunistă experiența era zero la capitolul contracte civile. Dar după 20 de ani de Dav Global și 5 de altă firmă, am înțeles că un contract indiferent de cât e de stufos, este dus la bună îndeplinire dacă ambele părți își doresc asta. În rest, poți să scrii un biblioraft de clauze, de condiții.

Revenind la evoluția Dav Global, în 2009 a trebuit să restrâng puternic personalul, cel mai mult am avut 11 angajați. Practic, au dispărut vânzările de utilaje și vânzările de scule s-au redus la jumătate. A trebuit să ne adaptăm. Problema a fost că aveam leasing-uri, credite, dimensionate la cifra de afaceri din anii precedenți. A fost un moment de cumpănă al firmei. Norocul meu a fost că, după 1993 am făcut mici investiții imobiliare care s-au dovedit benefice.

Cât timp a avut nevoie compania de susținere externă?

Lucrurile au început să se îndrepte din 2014. Practic am creditat firma și banii i-am scos cu țârâita, într-o perioadă lungă.

A meritat?

O să vedem până la sfârșit. Au urmat perioade bune, perioade mai puțin bune. Binele din ultimii ani este legat de proiectele cu finanțare europeană, investițiile din resurse proprii, credit sau leasing sunt din ce în ce mai puține. Toată lumea apelează la fondurile europene și ca să fim corecți, nici nu e greșit. Atâta timp cât există această posibilitate, trebuie utilizată.

 

Doar că este o opțiune destul de greoaie și birocratică…

Da, nu ai garanția că odată început un proiect este dus la bun sfârșit. Dar tot perseverența e cheia.

2014, 2015 au fost ani buni la vânzările de utilaje prin proiecte cu finanțare. 2016 și 2017 au fost cvasiinexistenţi, iar anul acesta sunt din nou semne de revigorare a pieței. Au apărut proiecte care au fost discutate inclusiv din toamna 2015. Din păcate, unii renunță pe parcurs.

Cu ce alte provocări se mai confruntă antreprenorii din România?

Nu sunt ușor de găsit angajații în ziua de azi. De la 2 Mai până la Sighetu Marmației toată lumea plânge că nu găsește forță de muncă, necalificată sau calificată. Cei care vin lucrează o lună, două, trei, învață și pleacă în străinătate. Majorarea salariilor bugetarilor, creează și asta o fractură între  domeniul privat și bugetari. Lumea își dorește să lucreze în sistemul bugetar.

Pentru că e mai ușor?

Da. Și n-am auzit până acum de mulți funcționari trași la răspundere în cei aproape 30 de ani de schimbare.

Câți angajați are acum Dav Global?

La ora actuală Dav Global are 2 angajați, ceea ce este insuficient, dar și eu resimt din plin criza forței de muncă. Nu sunt deloc ușor de găsit oamenii de care eu am nevoie. Presupun și cunoștințe tehnice, și o limbă străină bine cunoscută, disponibilitatea de a circula în țară. Ușa e deschisă doritorilor. Profit de această ocazie pentru a invita la interviuri și discuții persoane interesate.

Firma Dav Global a primit o diploma de excelenta pentru participarea cu entuziasm si pasiune la targul Expowood

Și cine este al doilea angajat?

O colegă, Roxana Lazăr, care are 18 ani în firmă și se dovedește un colaborator de nădejde și de încredere.

V-ați gândit să vă extindeți domeniul de activitate?

Problema este lipsa de predictibilitate. Nu poți să-ți bați joc de un om, să-l angajezi și apoi să nu-i mai poți plăti salariul din cauza conjuncturilor imprevizibile.

Sau să schimbați domeniul…

O, de foarte multe ori, mai ales în anii proști. Dar mă gândesc că n-am inventat eu nici roata, nici apa caldă, drept pentru care în orice domeniu te duci există concurență și oameni care se confruntă cu problemele domeniului respectiv, iar mie-mi sunt necunoscute. Măcar aici m-am mai rodat, cu toate că nu continui să mă opresc din învățat și din mirat.

Cum este piața utilajelor și a sculelor la acest moment?

Piața sculelor pare să fie într-o ușoară recesiune. Raportările oficiale sunt în direcția inversă, dar consumul de scule e un bun barometru al producției. Clienții vechi și tradiționali și-au redus volumul producției. Piața de utilaje, în schimb, pare activă prin reapariția proiectelor cu finanțare europeană și guvernamentală.

Ați pornit de la o singură reprezentanță. Câte companii aveți acum în portofoliu?

Cred că parteneri, la ora actuală, sunt peste 50, reprezentate exclusiv 5-6, din ambele domenii. Mențin reprezentanța Stehle care a fost, în timp, preluată de grupul Ledermann care deține și marca LEUCO, darpe lângă producători de prim rang am preluat și mai mulți producători din Italia, care au un nivel calitate-preț acceptat de piața românească.

Ce strategie de promovare adoptați, ca să fiți în trend cu anul 2018?

Internetul este metoda de promovare! Târgurile se comprimă. Atât Ligna, cât și Xylepo, două evenimente de referință, s-au micșorat ca suprafețe și ca număr de expozanți pe când promovarea online câștigă din ce în ce mai mult teren.

Ce urmează pentru Dav Global?

O perioadă cu lapte și miere, ca în toată țara (râde). Urmează muncă, poate și niște satisfacții în urma ei. Mi-aș dori să pot mări numărul de angajați. E o prioritate. Însă o problemă generalizată în România este atitudinea față de muncă și nefericirea celui care muncește crezând că întotdeauna este foarte prost plătit pentru activitatea lui. Mai puțini se gândesc la productivitate și la faptul că salariul vine din ce au făcut efectiv.

Este automatizarea o soluție pentru a înlocui personalul?

Fără drept de apel. Este direcția în care ar trebui să se meargă. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă nevoia de automatizare și robotizare, altfel nu se va putea supraviețui.

Ce fel de utilaje cumpără românii: noi, second-hand, robuste, etc.?

Programele cu fonduri te obligă să cumperi utilaje noi, dar cunosc și oameni care au învățat să cumpere second-hand. Există o piață puternică, de sh, ținând cont că multe fabrici din Europa s-au închis și dispun de utilaje performante și nu foarte uzate. Se solicită centre cu comandă numerică, circulare de formatizat în pachet, se pune accent pe finisare, dar mai puțin pe acea automatizare necesară întregului flux productiv.

Maggi GT800
https://www.youtube.com/watch?v=-1zJjzU8LS0&T=52s

Este prea scumpă automatizarea?

Există un efort inițial, dar s-ar putea să fie mult mai ieftin decât ne inchipuim prin economiile care se fac reducând numărul de angajați. Nivelul de productivitate din industria lemnului nu este ridicat, are potențial de creștere foarte mare.

Ce părere aveți despre BIFE? Participați an de an?

Am avut o pauză generată de criza din 2008-2009, dar din 2014 am reluat participările. Venim an de an, dar susțin ideea că un târg organizat o dată la doi ani ar fi mult mai benefic pentru cei din industria lemnului – noutățile nu sunt suficiente, piața este relativ constantă, există niște actori consacrați iar cei interesați știu unde să-i găsească.

Ce planuri și ce strategie are Dav Global pentru BIFE?

Pe lângă sculele devenite tradiționale, vom expune utilaje clasice de la producătorul italian RS WOOD, o mașină de găurit punct cu punct de la Maggi Tehnology (un produs lansat de trei ani, relativ nou), o mașină de aplicat cant de la producătorul italian Bi-Matic și o mașină de aplicat cant de la producător Turanlar din Turcia.

Masina de aplicat cant Prima 7.3 Bi-Matic

 

Despre Expowood ce ne puteți spune?

Ați crescut și ați găsit o locație mult mai bună decât în perioada anterioară, ceea ce va face ca Expowood să rămână o prezență constantă în calendarul târgurilor.

Compania dvs. a împlinit anul acesta 20 de ani. Ce l-ați sfătui pe unul care ar vrea să-și deschidă acum o astfel de firmă?

Să selecteze foarte atent furnizorii când se apucă de treabă, să studieze piața și sănu fie lacom.Sunt convins că lăcomia este un mare dușman al afacerilor.

Care este cea mai mare satisfacție, ca om de afaceri?

Să las o firmă solidă și profitabilă în momentul în care mă voi opri din activitate, indiferent dacă fiul meu va continua în domeniul acesta sau nu.

Alexandra Irimiea

Intarzia & Castor

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Site în construcție

www.intarzia.ro este sub rebranduire, această pagină fiind o versiune de prezentare, motiv pentru care dacă întâmpinați dificultăți sau întâlniți nereguli, vom aprecia sesizările și sugestiile voastre.

Vă mulțumim pentru înțelegere și cooperare!