Revistele„Munca mea a devenit și hobby-ul meu”

Pál Zsuzsanna a construit, în 20 de ani, o revistă de renume în domeniul industriei lemnului. Intarzia ne aduce aminte tuturor că lucrurile bune sunt formate din mici bucățele de valoare, perle și esențe construite cu migală.
Alexandra Irimiea09.09.201815314 min

Asemenea intarsiilor în lemn, revista Intarzia decorează cu măiestrie un sector ce are nevoie nu doar de cifre, ci și de artă.

 

Sunteți director fondator al revistei de specialitate Intarzia și inginer de profesie. Ce v-a determinat să intrați în industria mass-media?

După 20 de ani, aruncând o privire înapoi, pot să spun că am ales mass-media pentru că, la vremea respectivă, era o nișă de piață destul de largă, neacoperită, și mi s-a ivit oportunitatea de a începe ceva nou prin care puteam oferi informații din prima despre noutățile lumii, prin care puteam fi în centrul atenției, prin care puteam fi altfel decât ceilalți. Am simțit o chemare. Și, astfel, munca mea a devenit și hobby-ul meu.

De ce INTARZIA? Ce semnificație are numele revistei?

Am păstrat numele revistei de limba maghiară, INTARZIA, cu care am început, de fapt, activitatea de editare. Înseamnă intarsie, un cuvânt cu o rezonanță plăcută și unică, care simbolizează un întreg format din mai multe mici bucățele de valoare: perle și esențe construite cu migală.

,,Un model sculptat este regele lemnului, iar regina e intarsia – este motto-ul meu preferat.

Care este misiunea revistei Intarzia?

Intarzia este o revistă de specialitate care se adresează în primul rând profesiei și numai după acea antreprenoriatului. Prin articolele sale, revista trebuie să utilizeze corect limbajul de specialitate, dar am întâmpinat foarte multe greutăți în traducerea corectă a noilor tehnologii, materiale, operații etc. Am publicat ani de-a rândul un vocabular explicativ în acest sens, am avut profesori de la facultate cu care m-am consultat și care au avut un aport important la formarea corectă a limbii tehnice în cadrul revistei.

Ca urmare, cred că misiunea cea mai importantă a revistei este cea de promovare a utilizării corecte a expresiilor noi apărute în domeniu, găsirea de sinonime pentru noile cuvinte sau folosirea unor explicații mai detaliate pentru evitarea expresiilor din alte limbi.

Vă mai amintiți primul număr al revistei?

Avea opt pagini și 1.000 de exemplare. Conținea reclamele clienților revistei de limba maghiară. De fapt, singura ediție din anul 1997 a fost ca un pliant de reclamă și singurul client care este prezent de atunci în toate edițiile este Famos SA, din Odorheiu Secuiesc.

 

Și totuși, care este secretul menținerii pe piață vreme de 20 de ani? Care este atuul dvs.?

În primul rând, sunt inginer de industria lemnului, iar avantajul acesta l-am simțit de multe ori în acești 20 de ani de jurnalistică. Revista este apreciată în cadrul breslei pentru că, fiind inginer, am simțit care este informația cea mai utilă și care este noutatea de care are nevoie industria. Am intuit preferința cititorilor.

Am absolvit Facultatea de Industrializarea Lemnului din Brașov, în anul 1986. Am fost primul inginer cu repartiție directă la noua fabrică de mobilă din orașul meu natal, Odorheiu Secuiesc. După 10 ani de experiență inginerească de producție (munca de birou nu mi-a plăcut niciodată), am abandonat fabrica și am început o nouă viață, pe cont propriu, și am devenit antreprenor. Un antreprenor de teren, călătorind foarte mult prin țară și în străinătate.

Ideea editării unei reviste de specialitate mi-a venit cu câțiva ani înainte, la îndemnul prietenilor-antreprenori din Ungaria, care au simțit lipsa unui suport informațional pentru breasla lemnarilor și doreau promovare în zona noastră. În anul 1997 am editat patru numere de revistă în limba maghiară și o singură ediție în limba română, care era, de fapt, traducerea lor, și ne-am prezentat la Târgul BIFE de la București. La vremea respectivă o aveam alături de mine pe Kovacs Judit, primul redactor-șef al revistei, cea care a pus bazele noului brand, alegând numele de INTARZIA și marcând drumul acesteia. Decizia definitivă de a continua editarea cu regularitate în limba română, cu o arie de distribuție națională, am luat-o după această prezentare, iarăși la cererea unui antreprenor, dar din Austria. Când i-am făcut cunoscută oferta noastră de promovare, el ne-a refuzat spunând: ,,Stimate doamne, noi suntem interesați de toată piața din România, veniți înapoi cu o ofertă când veți acoperi toată această piață”.

Cum era industria lemnului pe atunci?

Revoluția a prins industria lemnului într-un moment de înflorire. La nivel de țară erau șase sau nouă combinate mamut care funcționau pe modelul ,,de la buștean la produsul finit” și care aveau câteva mii de angajați. Acestea funcționau pe baza unei organigrame piramidale, concepute la nivel de țară. Pe lângă combinate pentru producția de mobilier existau combinate pentru producția de panouri, placaje, PAL, MDF și alte derivate și finisaje. Aveam producție de hârtie și alte produse chimice obținute din lemn. Eram o forță. Aveam personal profesionist educat pentru toate nivelurile sociale. Aveam capacitate de producție imensă. Chiar și mii de bucăți de mobilier pe zi dintr-un singur model. Și aveam și piață asigurată pentru aceasta. Singurul lucru care ne lipsea era infrastructura tehnologică, nu existau mașini performante la acea vreme.

Privind în urmă, cum a evoluat revista în acești 20 de ani?

Revista, ca orice produs de piață, a urmat curba sinusoidală a dezvoltării sau căderii economice a țării. În vreme de boom economic, perioada ante și de post intrarea în U.E. – de exmplu, a avut regulat peste 100 de pagini lunar, ajungând la 150 de pagini cu ocazia BIFE 2006 și ediții separate în limba engleză. În perioada de criză a avut un număr mai restrâns, de 48 de pagini, iar acum, în vremea evoluției internetului, are, de câțiva ani, 76 de pagini constant. Variația numărului de pagini era vizibilă imediat. Ceea ce nu se vedea, dar era cel mai important a fost numărul de exemplare tipărite. Indiferent de situație, revista nu a coborât sub 1.000 de exemplare. Cel mai mare tiraj a fost de 5.000 de exemplare, cu ocazia participăriilor la târgurile de la București și nu numai.

În acești 20 de ani, revista a avut 236 de exemplare INTARZIA și alte 60 de surori – reviste CASTOR în limba română. A conviețuit de 124 ori cu INTARZIA-FABULA, publicație editată în limba maghiară. A avut 18 reviste gemene în limba engleză, patru schimbări de sigle, șase rebranduiri, peste 1.000 de relatări şi interviuri de la faţa locului, peste 600 de prezențe la evenimente, premii în valoare de peste 50.000 de euro oferite abonaţilor și, cel mai important, 575 de clienți de publicitate cu care a crescut împreună, formând continuu această comunitate de elită a breslei.

 

Ce vă doriți pentru următorii 20 de ani ai revistei?

Digitalizare și apariție intensă pe internet. Întărirea echipei actuale și reorientarea lor spre utilizarea noilor canale de promovare. Mulți colaboratori bloggeri și producători video. România a pășit și ea într-o nouă eră unde totul are loc on-line și îmi doresc ca revista Intarzia să țină pasul cu acest trend.

Cu această ocazie, doresc să le mulțumesc, pentru sprijin, tuturor clienților, partenerilor, asociațiilor, colaboratorilor, angajaților care au fost alături de noi în acești 20 de ani și, nu în ultimul rând, echipei de redacție actuale care prin aportul lor consecvent și profesionist asigură în continuare formarea și dezvoltarea revistei!

Alexandra Irimiea

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Site în construcție

www.intarzia.ro este sub rebranduire, această pagină fiind o versiune de prezentare, motiv pentru care dacă întâmpinați dificultăți sau întâlniți nereguli, vom aprecia sesizările și sugestiile voastre.

Vă mulțumim pentru înțelegere și cooperare!